Big Bang

June 12, 2015  •  Leave a Comment

BIG BANG

Spectacolul prezintă evoluţia universului, de la începutul omenirii până la Big Bang, fără nici un fel de didacticism, ci într-un mod poetic. Nu este vorba despre o reproducere şi cu atât mai puţin despre o explicaţie. Modul de exprimare: imagini vizuale şi sunet. De ce? Omul îşi pune întrebări, are nevoie să cunoască lumea pentru a se înţelege pe sine. Înţelegerea lumii, de la infinit de mic la infinit de mare, o dată cu trecerea timpului... O provocare pe cât de filozofică, pe atât de ştiinţifică: o nebunie în comparaţie cu incertitudinile din ziua de azi şi răspunsurile fabuloase luate în considerare. Afirmaţia lui Zymint Bauman (sociolog şi filozof) corespunde spiritului în care spectacolul Big Bang este scris: „Speranţa este singurul element nemuritor pe care omul îl posedă. Nici un raport statistic, nici o dovadă nu poate ucide speranţa deoarece speranţa nu sălăsluieşte în lumea dovezilor, ci în lumea ce va veni…”. Tema spectacolului este timpul, materializat prin minutarul unui ceas, care accelerează sau încetineşte pe parcursul scenelor, evocând 14 miliarde de ani. Un personaj omniprezent: un ochi? mai mulţi ochi? care plutesc şi zboară independent. Acest personaj nu îl evocă pe Dumnezeu, nici vreo altă divinitate; reprezintă viziunea pe care omul a adus-o în prezent, din trecut până în ziua de azi. În calitate de martor, reprezintă interesul, pupila se dilată, ochiul clipeşte, totul devine din ce în ce mai activ.

 

Tell the evolution of the universe, from the man up to the Big Bang without didacticism, poetically. This is not about reproducing, and even less about explaining. Writing: visual and sound. Why? Man asks himself, he needs to know the world to understand himself. Understanding the world, from the infinitely small to the infinitely large, in the passage of time... A challenge that is as philosophical as it is scientific: a folly to the image of the current questionings and crazy answers considered. The assertion of Zymint Bauman (sociologist and philosopher, interview in Courrier International no. 1056. 27-1-2011) corresponds to the spirit in which Big Bang is written: „Hope is the only immortal element in man. Neither statistical table, nor proof can kill hope, because hope does not live in the world of evidence but in the world to come...”. Time as the theme of the show materialized by the minute hand of a clock, accelerating or slowing down during the scenes, 14 billion years... An omnipresent character: an eye? Eyes? Flying and mobile. It evokes neither God nor any divinity; it represents the look that man brought back so far. Witness, it marks interest, the pupil dilates, it blinks, it comes close to epilepsy.


Comments

No comments posted.
Loading...

Archive